Magdalena Rădulescu

Magdalena Rădulescu (n. 1902, Râmnicu Vâlcea – d. martie 1983, Paris )

S-a născut în 1902 la Râmnicu Vâlcea (Oltenia) România și a crescut la Constanța, motiv pentru care poate avea această influență bizantină, orientală.

La șapte făcea portrete de mici tătari. Mai târziu a făcut peisaje din Balcic. Ea nu va mai face peisaje dar va reveni adesea la teme orientale.

La 18 ani a mers și a făcut doi ani de studii în artă la Munchen, la Angerer, și la Paris la Grande Chaumiere, avându-i ca profesori pe Prinet și Boutet de Montvel. Acolo l-a cunoscut pe viitorul ei soț, Massimo Campigli.

La 24 de ani, s-a căsătorit cu renumitul artist italian, Massimo Campigli (1895-1971).

Mă atrage irezistibil tot ce este pompos, decorat, îmi plac soldații, paradele, fanfarele… Sunt ca un copil când îi văd. Târgul rămâne cea mai mare pasiune a mea, târgul, locurile cu mulți oameni reperați. Îmi plac pietrele prețioase pentru că au virtuți magice”,   Magdalena Rădulescu, interviu cu Paul Dudea în 1975.

Subiectele ei preferate au fost în principal personajele de carnaval, scenele cu dansuri populare românești, nunți, scene tradiționale – toate înfățișate cu exuberanță, energie și vitalitate.

Primele ei expoziții au loc în 1929 și în 1933 la Salon des Indépendants din Paris. Cu Campigli ii intalneste la Montparnasse pe marii artisti ai secolului XX precum Brancusi si Giacometti. Urmărind acești giganți în ceea ce privește lumea artei, ea își va elabora propriul repertoriu de forme extrem de originale și personale. Ca și alții dintre contemporanii ei neclasificabili, Chagall, Klee sau chiar Miro, ea își găsește inspirația în lumina copilăriei. Constanța, unde a copilărit, îi conferă pentru totdeauna o tonalitate bizantină, orientală…

Picturile ei reflectă adesea înapoi la cultura românească, dar cu un tratament hieratic care exclude orice dimensiune folclorică. Subiectul, pretextul inițial, se estompează cu distanța nostalgică și apoi se supune atunci când forma, culoarea și ritmul preiau controlul asupra semnificației piesei. Atunci se dezvăluie magia Magdalenei, propunând privitorului, la fel ca la Frida Kahlo, poduri către un univers atemporal în care figura este doar un semn. În culmea sufletului națiunii ei, misticul și absurdul distorsionează imaginea convenită a realității.

Respingerea condițiilor sociale dictate de legi banale o împinge spre sacralizarea unui gest plastic. De acolo urmează proximitatea cu simbolismul și suprarealismul. Căutarea unei scrieri primitive revine la o tradiție seculară populară care și-a găsit rădăcinile în credințele și superstițiile unei societăți agrare. De remarcat, de asemenea, în iconografia artistului, folosirea repetitivă a crucii Sf. Andrei care este întemeietorul bisericii ortodoxe românești, care se găsește încă în mai multe case în care proprietarii încă mai cred în această religie. Moștenirea Scythe îi oferă, pe lângă alte calități, și plăcerea de a reprezenta caii în picturile ei.

Gravitatea portretelor sale arată încă o dată ambițiile ei în proiectele sale. Figura se animă plină de intenții și oferă privitorului o propunere pentru un dialog intim. Artista descrie nopțile de ucis luminate de douăsprezece lumânări, în castelul Coconato, unde umbrele se dispută cu intuiția prezențelor ireale. Scrierea onirică a copilăriei controlate de profunzimea reflexiilor ei spirituale este cea care atribuie operei ei valoarea pe care o primește. Stilul ei pictural figurativ este învecinat cu arta expresionistă prin puterea culorilor sale, mesajul operei fiind poetic, umanist. Originalitatea creației sale îi conferă un rol important între contemporanii ei.

Locul care o așteaptă în istoria artei românești încă nu este dezvăluit. Producția ei împrăștiată geografic nu a permis, deocamdată, să se definească importanța operei sale. Petra Giacomelli a descris ultimele zile ale Magdalenei Rădulescu ca trăind o plimbare în lumea fantastică pe care o unește cu o pensulă în mână, simbolism cheie al ușii către eternitate.

Magdalena Rădulescu a murit la Paris pe 3 martie 1983.

sursa Artinromania